fbpx

Atenția copiilor în activitățile școlare online

„Copiii nu sunt deloc atenți la mine în lecțiile astea online!” Ați spus-o des în această perioadă? Hai să o mai gândim împreună o dată.

Dacă simțiți că aveți nevoie imediată de sfaturile noastre, puteți să treceți direct la ele în josul paginii. Dacă nu, vă invităm să citiți și detaliile teoretice despre subiect.

Atenția nu se cere, atenția se obține” este o pildă pe care o spunem foarte des studenților noștri atunci când încercăm să îi convingem că relația cu elevii nu se poate baza și astăzi pe aceeași schemă a trecutului care a descris educația încă de la primele ei forme organizate. Istoria școlii ne arată acest lucru foarte clar: cele mai multe figuri luminoase ale educației au cucerit aprecierea contemporanilor sau posterității propunând paradigme în care profesorul nu este un „automat pentru dictare” care își disciplinează elevii și îndeasă cunoștințe în mințile acestora, în ciuda rezistenței lor. Zis simplu: nu ne place (și credem că nu funcționează deloc așa cum ar trebui) modelul în care profesorul pretinde ca cei din fața lui să fie atenți pentru că trebuie să fie atenți (lucru urmat, probabil, de enervarea lui atunci când copiii arată semne de neatenție). Dimpotrivă, credem că profesorul este cel dator să țină trează atenția copiilor prin conținut și metode și să se adapteze atunci când alte lucruri devin mai interesante.

Întrebarea cea mai simplă și pertinentă pe care o putem pune în perioada aceasta este: cât timp pot fi atenți copiii în lecțiile online? Vom încerca să răspundem cât mai concis cu putință, dar înainte de asta, haideți să lămurim puțin conceptele – fără să transformăm subiectul într-o prelegere, însă.  Noțiunea de atenție este un concept-umbrelă care cuprinde o întreagă paletă de procese sau trăsături (uneori concurente, alteori complementare); vorbim în termeni laici despre „atenție”, dar implicăm în acest lucru în termeni presupus operaționali ca: abilitatea de concentrare, flux informațional, reactivitate, internalizare, orientare exogenă și endogenă, încărcătură cognitivă, capacitate de procesare, vigilență et cetera (lista fiind extreeeeem de luuuuuungă). Dacă vrem neapărat o definiție rezonabilă pentru atenție, nici măcar nu e nevoie să venim la contemporani; William James spunea încă din 1890 ceea ce era suficient: „toată lumea știe ce este atenția. Este luarea în posesie de către minte, într-o formă clară și vividă, a unuia din mai multe firuri sau obiecte de gândire posibile simultan. Focalizarea și concentrarea conștientizării sunt esența ei. Atenția implică retragerea față de anumite lucruri ca să ne putem ocupa eficient de altele, iar opusul ei este confuzia, amețeala, dezorganizarea și lipsa de concentrare, o stare numită în franceză distraction” (da, pentru cine se întreabă: „distracția” în înțelesul de astăzi are legătură directă cu lipsa de atenție, dar într-un sens cumva remedial).

De fapt, lista de concepte implicate în atenție e atât de lungă, încât ne ajută să ne închipuim atenția copiilor sub forma unei balanțe extrem de sensibile care, în starea ideală de atenție, va fi perfect echilibrată. Ce dezechilibrează balanța? Coloana din dreapta vă propune câțiva factori disturbatori, iar cea din stânga câteva elemente care pot restaura echilibrul. Aceste lucruri nu sunt neapărat noi, dar ținem să subliniem faptul că în mediul sălii de clasă tradiționale multe din cele de mai jos pot fi ținute sub control extrem de ușor de către profesor, în timp ce în varianta lecțiilor online, cea mai mare parte din ele vă pot scăpa cu ușurință. 

Două precizări:

  1. nu există corespondență obligatorie pe orizontală între cele negative și cele pozitive (adică, dacă este prezent un factor din a doua coloană, nu trebuie să îl echilibrați cu ceea ce este în dreptul lui din categoria celor pozitive)
  2. chiar și cele pozitive pot să dezechilibreze balanța atunci când sunt prezente în exces. Interesul prea mare pentru subiect (de exemplu o lecție despre trenuri cu un copil fascinant de trenuri s-ar putea să rateze ținta de atenție tocmai pentru că acel copil va fi hiper-excitat și, deci, neatent la detalii sau sarcini)
motivația extrinsecă (cineva sau ceva care să îi întărească angajamentul în sarcină) factori externi care distrag atenția (zgomot, alte persoane, ceea ce se întâmplă pe geam etc.) 
motivația intrinsecă (propria lui conștientizare a importanței și rolului său acolo) starea fizică particulară (foame, sete, somn, boală etc.) – de foarte multe ori, mai ales la copiii mai mici, nu sunt conștientizate
interes pentru subiect (orice subiect abstract devine incitant atunci când se face apel la pasiunile și interesele autentice ale copilului) lipsa de interes pentru subiect – nu e neapărat vina copilului! 😉
capacitate de concentrare (care poate fi mai mult sau mai puțin antrenată în mediul de familie) dificultatea subiectului (mutarea activităților online vă poate face să nu vă dați seama când copilul este depășit de subiect)
prezența unui stimul-ancoră pozitiv (o prezență care să faciliteze comunicarea voastră cu copilul; în mod ideal, am avea parte de ajutor din partea părinților, dar nu este obligatoriu) fracturi de comunicare (nu a înțeles ce se cere, despre ce e vorba etc., din motive obiective sau subiective). În cazul lecțiilor online (sincrone) e foarte posibil să apară astfel de fracturi.

 

 

 

 

 

 

 

Și atunci, dacă nu putem defini precis și operațional atenția, despre ce vorbim? Simplu: despre ce vrem! Și haideți să transformăm asta în întrebare: „ce vrem?”. Ce vrem, de fapt, atunci când spunem „cât timp pot fi atenți copiii”? În mod sigur, pentru lecțiile online nu ne referim la acel fel de atenție care se măsoară cu un test Stroop sau prin RMN-uri; mai degrabă credem că ceea ce ne interesează este cât timp poate să rămână angajat în sarcină copilul, cât timp poate să se concentreze la subiectul abordat (suntem deschiși la orice variante de interes; simțiți-vă liberi să ne scrieți un mesaj cu ceea ce credeți voi că este de înțeles prin „atenție la activitățile online” la contact@artadidactica.ro sau pe Facebook).

Angajamentul în lecții online

Atunci când traducem atenția copiilor în conceptul de „angajare” (sau „angajament”), avem câteva date la care să ne raportăm, în ciuda părerilor oarecum diverse pe acest subiect. Știm, de exemplu, că angajamentul cursanților care participă la activități video online scade dramatic (sub 50% rată de angajament) după 12 minute de interacțiune video [1]. Un alt studiu masiv ne arată o durată optimă de 9 minute (marginal, 12 minute), după care rezultatele scad semnificativ [2]. Alte recomandări vizează durata de 10 minute [3], sau – și mai radical – 3 minute [4]. Ca să fie foarte clar: știm că orarul prevede altceva, dar noi nu ne referim aici la întreaga lecție, ci la momentele care suscită concentrarea atenției. Cu alte cuvinte, lecțiile online nu ar trebui să fie prelegeri de 40 de minute video, la fel cum nu ar trebui să fie nici trimiterea unei teme lungi de 10 pagini pe email. 

Activitățile care vor menține atenția copiilor trează, ar trebui să fie constituite din „felii” care să propună feluri diferite de utilizare a tehnologiei și modele diferite de interacțiune. „Felierea” conținutului ar trebui să devină, din acest punct de vedere, unul din principiile cele mai importante pentru lecțiile online. Ce înseamnă felierea? Înseamnă că în locul unei singure activități de 40 de minute (de exemplu o sesiune video Zoom, Teams sau Meet) puteți să faceți mai degrabă 4 sesiuni de câte 8 minute (lăsăm restul de 8 minute pentru tranziții) în tehnologii diferite: 8 minute de chat video, 8 minute de joc online, o minute de lucru independent și, de ce nu?, 8 minute de ridicat de la calculator și făcut ceva non-digital prin casă (de exemplu: căutatul unui obiect care are legătură cu subiectul discutat și adusul lui în fața calculatorului). 

 

Sfaturi practice

  1. Indiferent dacă faceți lecții de 30, 40 sau 50 de minute, nu le faceți într-un singur mod. Pregătiți lecția în așa fel încât să aveți cât mai multe segmente în care să folosiți tehnici diferite (de exemplu: chat video, aplicație interactivă, urmărire film, rezolvare exerciții etc.).
  2. cereți permanent feedback din partea copiilor, indiferent dacă audio, video sau în scris. 10 minute în care nu aveți reacții de la ei pot fi mai mult decât suficiente pentru a le pierde atenția.
  3. aveți grijă să îi ridicați din fața calculatorului după cel mult 20 de minute online. Statul în fața calculatorului, în aceeași poziție și cu ochii concentrați în același punct, obosește mult mai mult decât statul în bancă și creează premise perfecte pentru pierderea atenției. Dați-le sarcini „offline” pentru scurte momente, sarcini care să îi ridice de la calculator și să îi facă se se plimbe prin casă pentru 3-4 minute. 
  4. provocați copiii folosind sarcini cronometrate (evident, sub formă de concurs și nu sub amenințarea sancțiunilor). Mediul online predispune mult la folosirea de aplicații pentru competiții reale (Kahoot sau Wordwall, de exemplu)
  5. capacitatea de concentrare diferă foarte mult în funcție de vârstă, iar mutarea activităților online accentuează și mai mult această diferență. Deși există foarte multe variabile la mijloc, luați ca reper absolut orientativ un interval de 2-3 minute X vârsta copilului (de exemplu: un copil de 7 ani ar putea să se concentreze aproximativ 20 de minute, în condiții ideale).
  6. învățați din fiecare experiență; după fiecare lecție online, încercați să obțineți o reacție autentică din partea copiilor despre cum a fost nivelul lor de atenție de-a lungul orei. De exemplu: un chestionar online complet anonim în care să îi întrebați despre ce anume le-a „furat” atenția și în ce momente ale lecției. Eventual, puteți cere și părinților ajutorul (dacă părinții i-au observat în timpul lecției). Atenție: e foarte important să obțineți răspunsuri sincere dacă apelați la acest lucru, deci asigurați-vă că ei înțeleg că nu vor exista consecințe neplăcute după răspunsurile lor. Spuneți-le clar care vă e intenția privind acest chestionar.

 

 


[1] https://wistia.com/learn/marketing/optimal-video-length

[2] https://blog.edx.org/optimal-video-length-student-engagement/

[3] https://www.insidehighered.com/digital-learning/article/2017/07/12/7-guidelines-effective-teaching-online

[4] https://www.cde.ca.gov/ls/he/hn/appendix2.asp